Polifonia vocala

Dupa secole de monodie - cantarea pe o voce - in secolele al IX-lea, al X-lea si al XI-lea isi face aparitia polifonia - cantarea pe mai multe voci. O prima forma este organum - cantarea pe doua voci - diafonie - in care vocea de baza este numita cantus firmus, iar cea suprapusa este numita discant. 

Incepand cu secolul al XII-lea se adauga o a doua si o a treia voce de discant si se contureaza doua procedee de creatie polifonica: imitatia si contrapunctul. Aceste doua tehnici de compozitie coexista si se imbina in creatii polifonice din ce in ce mai elaborate, astfel incat perioada cuprinsa intre secolele al XIV-lea si al XVII-lea - Renasterea - se numeste in istoria muzicii "epoca de aur " a polifoniei vocale.

 

Polifonia vocala se manifesta in doua directii: muzica religioasa, in genuri ca motetul si missa si muzica laica pornind de la forme cum sunt caccia, pesca, balada, frotolla, vilanella si culminand cu madrigalul. Apogeul artei polifonice vocale il atinge compozitorul Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525-1594). Creatia sa cuprinde numeroase motete, madrigale si 93 de misse dintre care cea mai cunoscuta este Missa Papae Marcelli.

Baletul clasic

Baletul a aparut in Franta, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea si este genul  muzical-coregrafic care are la baza un libret (scenariu) dar care concentreaza expresivitatea in dans, pantomima si muzica. Baletul ca gen s-a dezvoltat paralel cu opera si opereta.

Baletul este alcatuit, ca si opera, din acte, care la randul lor sunt impartite in scene. Scenele sunt interpretate de dansatori solisti sau de intregul corp de balerini. Creatorul baletului modern este compozitorul rus Piotr Ilici Ceaicovski. El a scris baletele: Lacul lebedelor, Frumoasa din padurea adormita, Spargatorul de nuci. Alti reprezentanti ai baletului rus sunt: Serghei Prokofiev (Romeo si Julieta), Igor Stravinski (Petrusca), Aram Haciaturian (Spartacus).

Compozitorul francez Leo Delibes creaza baletul Coppelia (1870) inspirat dupa basmul lui E. T. A. Hoffman. Baletul romanesc este reprezentat de lucrari valoroase semnate de compozitorii Mihail Jora (Cand strugurii se coc, La piata) si Paul Constantinescu (Nunta in Carpati).

Cantecul de nunta

Nunta reprezinta momentul trecerii tinerilor in randul celor casatoriti. Desfasurarea ceremonialului de nunta cuprinde mai multe etape: petitul miresei, logodna, nunta propriu-zisa, etapa postunptiala (dupa trecerea miresei in randul nevestelor).

Personajele participante la ceremonie sunt: mireasa, ginerele, socrii mari, socrii mici, nasii, vornicul, lautarii si ceilalti nuntasi. Fiecarui personaj important al nuntii ii sunt dedicate anumite cantece. Spectacolul nuntii cuprinde un bogat repertoriu alcatuit din cantece ocazionale si neocazionale. Melodiile au la baza scarile sau modurile populare, sunt ample si ornamentate si se incadreaza in sistemul ritmic masurat.

Repertoriul ocazional de nunta cuprinde melodii ce insotesc anumite momente importante din desfasurarea nuntii:

• Cantecul miresei se canta duminica , in momentul pregatirii miresei; exista mai multe variante ale acestui cantec ce difera in functie de regiunea folclorica;
• Cantecul mirelui se canta in momentul pregatirii lui speciale;
• Hora miresei se canta dupa cununia religioasa, cand mirele si mireasa joaca in hora impreuna.

Deprinderi de canto

"Nu sovaiti o clipa sa va cultivati vocea, considerand-o cel mai frumos dar pe care vi l-a dat Dumnezeu"

Robert Schumann

La emiterea unui sunet muzical participa mai multe parti ale corpului: capul, gatul, toracele, abdomenul, cu componentele lor. deci pentru a canta este nevoie de un intreg aparat vocal.
Emisia unui sunet muzical se realizeaza astfel:

1. Actul cantului este un act constient comandat de creier;
2. Plamanii sunt incarcati cu aer prin inspiratie profunda; coloana de aer din plamani este impinsa spre exterior cu ajutorul musculaturii abdominale si diafragmale;
3. Coloana de aer se intoarce cu putere spre laringe, unde se gasesc corzile vocale; acestea intra in vibratie producand sunetul;
4. Sunetul aflat in vibratie pleaca spre cutia de rezonanta (nas, sinusurile occipitale si nazale) unde se amplifica;
5. Sunetul este emis prin cavitatea bucala si poate fi auzit amplificat.

 Cantecul este o hrana pentru suflet, insa un cantec nu ne emotioneaza daca nu este cantat corect si expresiv, cu o voce frumoasa. De aceea trebuie sa ne dezvoltam calitatile auditive si vocale respectand urmatoarele cerinte:

• pozitia corecta a corpului;
• respiratia corecta;
• emisia curata si rotunda a sunetelor;
• pronuntarea clara a textului (dictia).

Pentru formarea acestor deprinderi trebuie sa facem vocalize. Vocalizele sunt exercitii de tehnica vocala ce pregatesc vocea pentru cantatul artistic. In vocalize numirea notelor este inlocuita cu vocale. Emisia vocala buna trebuie sa fie intotdeauna fundamentata pe o inspiratie suficienta,  pe o expiratie gradata, chibzuita, pe nefortarea sunetelor si pe evitarea incordarii musculare nejustificate.