Inceputurile operei

Opera a aparut la sfarsitul secolului al XVI-lea la Florenta si a evoluat pe parcursul a patru secole. In cadrul cenaclului artistic Camerata florentina s-a nascut ideea renasterii spiritului tragediei antice prin muzica. Importanta textului si a actiunii desfasurate a determinat folosirea unei voci acompaniate, renuntandu-se treptat la polifonia vocala ce dominase pana in acel moment.   

La inceput opera purta denumirea de dramma per musica sau  favola in musica. Euridice, prima opera aparuta la Florenta, era inspirata din mitul lui Orfeu si a apartinut compozitorului Jacopo Peri, pe un libret de Rinuccini. Din Florenta, opera a patruns in Roma, Venetia, Napoli, raspandindu-se apoi in Franta, Anglia si Germania.

Jacopo Peri

In perioada Barocului muzical (sec. al XVII-lea) se manifesta un gen de opera numit opera seria ce trata subiecte din mitologie si istorie cu continut grav, religios.

Astfel de opere au fost compuse de compozitori precum Claudio Monteverdi, Jean Baptiste Lully, Heinrich Schutz, Henry Purcell.

In secolul al XVIII-lea, in contrast cu opera seria, apare un alt tip de opera mai simpla, vesela, cu o usoara intriga de comedie, numita opera buffa.

Repezentanti: Giovanni Battista Pergolesi (La serva padrona), Domenico Cimarosa (Casatoria secreta), Jean Jacques Rousseau, W. A. Mozart (Flautul fermecat, Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Cosi fan tutte, Rapirea din Serai).

Polifonia vocala

Dupa secole de monodie - cantarea pe o voce - in secolele al IX-lea, al X-lea si al XI-lea isi face aparitia polifonia - cantarea pe mai multe voci. O prima forma este organum - cantarea pe doua voci - diafonie - in care vocea de baza este numita cantus firmus, iar cea suprapusa este numita discant. 

Incepand cu secolul al XII-lea se adauga o a doua si o a treia voce de discant si se contureaza doua procedee de creatie polifonica: imitatia si contrapunctul. Aceste doua tehnici de compozitie coexista si se imbina in creatii polifonice din ce in ce mai elaborate, astfel incat perioada cuprinsa intre secolele al XIV-lea si al XVII-lea - Renasterea - se numeste in istoria muzicii "epoca de aur " a polifoniei vocale.

 

Polifonia vocala se manifesta in doua directii: muzica religioasa, in genuri ca motetul si missa si muzica laica pornind de la forme cum sunt caccia, pesca, balada, frotolla, vilanella si culminand cu madrigalul. Apogeul artei polifonice vocale il atinge compozitorul Giovanni Pierluigi da Palestrina (1525-1594). Creatia sa cuprinde numeroase motete, madrigale si 93 de misse dintre care cea mai cunoscuta este Missa Papae Marcelli.